Modulația

Modularea este o tehnică de ”imprimare” a informației (voce, muzică, fotografie sau date) pe o purtătoare de radiofrecvență modificând una sau mai multe caracteristici ale undei în concordanță cu semnalul care reprezintă informația. Există mai multe tipuri de modulație, fiecare dintre ele modificând o anumită caracteristică a undei purtătoare. Cele mai utilizate tehnici de modulație sunt modulația de amplitudine MA, modulația de frecvență MF și modulația de fază MP.

Modulația de amplitudine

Modularea amplitudinii (AM) este metoda de modulare utilizată pentru transmisii în banda de transmisie radio AM. În acest tip de modulație intensitatea sau amplitudinea undei purtătoare variază în funcție de mărimea semnalului modulator. Când unda purtătoare este modulată astfel o fracțiune din putere este transformată în benzi laterale care se extind deasupra și sub frecvența purtătoarei cu o valoare egală cu cea mai înaltă frecvență modulatoare. Această formă de modulare nu este un mod foarte eficient de a trimite informații; puterea necesară este relativ mare, deoarece unda purtătoare, care nu conține informații, este transmisă împreună cu informațiile.
Într-o variantă de modulare a amplitudinii, numită modulare cu bandă laterală unică (SSB), semnalul modulat conține o singură bandă laterală și nicio purtătoare. Informațiile pot fi demodulate numai dacă unda purtătoare este utilizată ca referință. Acest lucru se realizează în mod normal prin generarea unei unde pe frecvența undei purtătoare în receptor.
Banda laterală superioară și inferioară conțin aceleași informații. Prin eliminarea informațiilor duplicate din banda laterală inferioară și purtător, eficiența transmițătorului devine foarte mare. Prin această tehnică de modulare banda de frecvență ocupată este redusă și astfel mai multe stații sunt capabile să transmită în aceeași bandă de frecvență. O lățime de bandă mai restrânsă pentru semnalul transmis înseamnă că este mai puțin zgomot și interferență la receptor iar semnalul util are o valoare mai mare decât zgomotul și perturbațiile, fiind mai ușor de înțeles. De asemenea, pentru aceeași putere a transmițătorului, raza de acoperire va fi extinsă foarte mult prin utilizarea modulării SSB.

Modulația de frecvență și de fază

În modularea frecvenței (FM) și modularea fazei (PM), frecvența undei purtătoare este variată astfel încât modificarea frecvenței este proporțională cu variația în timp a unui alt semnal, semnalul care reprezintă informația de transmis. Aplicația principală este, de asemenea, în radio, unde oferă o imunitate crescută la zgomot și o distorsiune scăzută a transmisiunilor AM, în detrimentul lățimii de bandă considerabil mai mari.

Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor utilizează un sistem stabilit internațional pentru clasificarea semnalelor de radiofrecvență. Fiecare tip de emisie radio este clasificat în funcție de lățimea sa de bandă, metoda de modulare, natura semnalului modulator și tipul de informații transmise de semnalul purtător. Clasificarea se bazează pe caracteristicile semnalului și nu pe emițătorul utilizat. Emisiile sunt clasificate și simbolizate în funcție de caracteristicile lor de bază și de orice alte caracteristici suplimentare opționale.

Caracteristicile de bază sunt codificate după cum urmează:

1) primul simbol - tipul de modulare a purtătoarei;

N - purtătoare nemodulată
A - Modulație de amplitudine cu bandă dublă
H - Modulație de amplitudine cu bandă laterală unică cu purtător complet
R - Modulație de amplitudine cu bandă laterală unică cu purtătoare redus sau variabilă
J - Modulație de amplitudine cu bandă laterală unică cu purtătoare suprimată
F - Modulație de frecvență
G - Modulație de fază

2) al doilea simbol - natura semnalului (semnalelor) modulatoare ale purtătoarei;

0 - Fără semnal modulator
1 - Un canal care conține informații digitale, fără nicio subpurtătoare
2 - Un canal care conține informații digitale, folosind o subpurtătoare
3 - Un canal care conține informații analogice

3) al treilea simbol - tipul de informații care sunt transmise.

N - Nicio informație transmisă
A - Telegrafia sonoră, destinată a fi decodată de ureche, cum ar fi codul Morse
B - Telegrafia electronică, destinată a fi decodată cu dispozitive dedicate
C - Facsimil
D - Telemetrie sau telecomandă
E - Telefonie (voce sau muzică destinată să fie ascultată de un om)
F - Video (semnale de televiziune)

Unele dintre radiourile maritime MF / HF oferă operatorului posibilitatea de a alege tipul emisiei. În sistemul GMDSS pentru radiotelefonie (RT) în bandă MF și HF, se utilizează emisia "J3E". Sistemul DSC (Digital Selective Calling) utilizează emisiile „F1B / J2B” pe benzile MF / HF.