Comunicarea radio cunoscută sub numele de radiotelefonie (RT) folosește un emițător radio (Tx) pentru a trimite unde radio cu o anumită frecvență și un receptor radio (Rx) pentru a recepționa undele radio cu aceeași frecvență. Undele radio constau din energie electromagnetică în benzi de frecvențe specifice din spectrul de frecvențe radio. Frecvența undelor înseamnă numărul de oscilații ale unei unde pe secundă. De exemplu, VHF RT marin funcționează în partea VHF a spectrului de frecvențe radio marine, cu frecvența între 156 MHz și 174 MHz.
Lungimea de undă a frecvențelor din spectrul de frecvențe radio este obținută prin următoarea relație:
Lungimea de undă [m] = Viteza undei electromagnetice în vid (300 x 106 m/s) / Frecvență [Hz=1/s]
Exemplu: Lungimea de undă a frecvenței de 160 MHz este (300 x 106) / (160 x 106) = 1,875 m
Sistemul de comunicații GMDSS terestru asigură servicii în benzile de frecvență VHF (Frecvență foarte înaltă = 30 MHz la 300 MHz), HF (Frecvență înaltă – 3 MHz la 30 MHz) și MF (Medie frecvență – 300 kHz la 3 MHz).
Propagarea prin unde de suprafață este folosită pentru distanțe mai mari, până la limita la care intervine curbura pământului. Propagarea prin unde de suprafață este specifică comunicațiilor MF. Lungimea de propagare pe pamânt este dependentă de obstrucții (dealuri, etc.), dar pe mare ”terenul” fiind plat distanța este întotdeauna mai mare.
Propagarea prin reflexie pe ionosferă este afectată de starea ionosferei. Variațiile de propagare sunt cauzate de factori cum sunt ora din zi, anotimpul, anul, radiația solară și alți factori. Propagarea prin reflexie pe ionosferă este caracteristică pentru comunicațiile HF.
Lungimea de undă a frecvențelor din spectrul de frecvențe radio este obținută prin următoarea relație:
Lungimea de undă [m] = Viteza undei electromagnetice în vid (300 x 106 m/s) / Frecvență [Hz=1/s]
Exemplu: Lungimea de undă a frecvenței de 160 MHz este (300 x 106) / (160 x 106) = 1,875 m
Sistemul de comunicații GMDSS terestru asigură servicii în benzile de frecvență VHF (Frecvență foarte înaltă = 30 MHz la 300 MHz), HF (Frecvență înaltă – 3 MHz la 30 MHz) și MF (Medie frecvență – 300 kHz la 3 MHz).
Spectrul complet de unde radio cu VHF, HF și MF
Termenul propagare este folosit pentru a descrie deplasarea undelor radio de la un emițător până la un receptor. Din punctul de vedere al certificării LRC sunt importante trei tipuri de propagare a undelor radio:- Vizibilitate directă (undă directă)
- Propagare prin unde de suprafață
- Propagare prin reflexie pe ionosferă
Propagarea prin unde de suprafață este folosită pentru distanțe mai mari, până la limita la care intervine curbura pământului. Propagarea prin unde de suprafață este specifică comunicațiilor MF. Lungimea de propagare pe pamânt este dependentă de obstrucții (dealuri, etc.), dar pe mare ”terenul” fiind plat distanța este întotdeauna mai mare.
Propagarea prin reflexie pe ionosferă este afectată de starea ionosferei. Variațiile de propagare sunt cauzate de factori cum sunt ora din zi, anotimpul, anul, radiația solară și alți factori. Propagarea prin reflexie pe ionosferă este caracteristică pentru comunicațiile HF.
Tipurile de propagare în funcție de frecvență
Last modified: Saturday, 25 April 2020, 7:50 PM